E interesant că deși are mai multe cauze și are consecințe diferite, avem senzația că neîncrederea în sine e una și aceeași pentru toată lumea. Și așa cum tratăm o viroză cu același medicament, deși în spate tropăie viruși diferiți, așa încercăm să ,,ne tratăm” și neîncrederea în noi cu rețete în trei pași de pe net.

Poate știi sau poate nu știi momentul exact în care ai început să aduni motivele pentru care nu ești valabil sau vandabil și nu te potrivești lumii din jur. Posibil că ești așa de când te știi și atunci poți săpa în copilăria timpurie să găsești rădăcina reală. Sau, pe parcursul vieții adulte, una dintre relațiile tale importante și de durată a fost ca o picătură chinezească: nu ți-ai dat seama pentru că era pic cu pic, dar șanțul lăsat în încrederea ta în tine s-a făcut ditamai canionul.

Când știi că nu ai încredere în tine

Nu poți sări instant de la un nivel de lipsă de încredere la unul în care chiar vezi cine ești și te apreciezi. Poți să te forțezi să te porți sau să faci alegeri ca și când ai avea încredere în tine. Este o expunere care „da”, te poate ajuta. Și dacă ai noroc să îți iasă, experiența dobândită îți va arăta că poți. Doar că e destul de obișnuit ca în ciuda rezultatelor obținute, tu tot să nu te vezi cum ești și să simți o stare de neîncredere aproape permanentă.

Adevărata unitate de măsură a ,,vindecării” tale e chiar modul în care reacționezi.

Corpul tău nu te va aburi niciodată, reacția ta vine instant, indiferent ce vrea să îți vândă mintea.

Deși nu pare, tot ceea ce am scris până acum descrie o situație ideală: cea în care știi că ai ajuns într-un fel sau altul să nu ai încredere în tine. Poți lua măsuri, poți căuta pe cineva care să te ajute.

Dar eu am vrut de fapt să ajung altundeva: am vrut să aduc pe tapet situațiile în care din lipsa de încredere în ei, oamenii fac compromisuri, se limitează. Sau fac ocolișuri în care îngroapă timp și frustrare, doar pentru că drumul drept implică vizibilitate.

Când neîncrederea în tine alege în locul tău

Te poți trata de ceva de care ești conștient. Ce faci cu acel ceva de care habar nu ai?

Cât din viața pe care o numești a ta, ți-ai dorit cu adevărat și cât ai construit încercând să eviți ceva fără să îți dai seama?

Sună radical?

Adică… hai că exagerezi…

Să luăm un caz teoretic ca să nuanțăm puțin. (,,orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare”). Cuiva i se oferă un job nou. Responsabilități mai multe, bani mai mulți, efort mai mare. Refuză pentru că nu vrea să renunțe la timpul său liber. Are dreptul. Îi este chiar benefic. Cu condiția să fie cu adevărat așa. Să nu renunțe dintr-un motiv nedeslușit, ascuns chiar față de sine: neîncrederea în capacitatea sa de a face față.

Uite vin eu acum și îl întreb: „Dacă ai fi avut deplină încredere în capacitatea ta de a face față noului post, ai fi luat aceeași decizie?”.

Uneori nu știm că ne limităm, fiindcă am ajuns să numim limitarea „alegerea mea”. Aparent am mers pe un fir logic, am adus argumente pro și contra. Au câștigat cele mai convingătoare. Doar că, atunci când am început să punem argumente în balanță, noi eram deja într-o anumită stare, de neîncredere în acest caz. Din acel loc de care suntem sau nu conștienți, se vede diferit. Ca și când ai fi într-o groapă: poți vedea în jur, dar habar nu ai de ce e mai sus.

La alegeri importante, introdu în ecuație și acest parametru al încrederii în tine. Nu îl lăsa deoparte. Dincolo de toate listele pe care le faci, de fișele pe care le completezi, nu uita de acest factor care poate schimba pe neștiute un rezultat.

Și dacă găsești un exemplu clar în care alegerea ta a fost determinată de neîncredere, chiar dacă nu ți-ai dat seama atunci, iar acum da, reușești să vezi, te aștept aici la mine: deschid un spațiu în care să le povestești și celorlalți. Vii?