M-am ciocnit de Maria în mall. Evident, nu eram nici una prea atentă. Bucuria revederii a strălucit câteva secunde pe fețele noastre. Apoi ochii ei s-au umplut de lacrimi pe care le ștergea pe măsură ce apăreau.

Maria avea mereu răspunsuri la orice, dar când am întrebat-o ce se întâmplă, a șoptit prinzându-mă de mână: nu știu!

- Nu mai dorm de foarte mult timp...

Abia atunci am observat oboseala de pe fața ei frumoasă. Agitația degetelor care răsuceau o șuviță de păr.

-  Abia mă târâi... Dar nu am ce să fac, merg mai departe. Știi cum e, de mine depind atâția oameni.

O auzeam și mă auzeam pe mine, acum mulți ani când aș fi luat o tonă de pastile ca nu cumva să îmi iau concediu medical, pentru că ar fi picat cerul. Mă vedeam în vacanțe cu telefonul în mână ca să ,,fiu pe fază”.  Am exagerat? Azi mi-aș spune că da, dar tocmai asta mă face să o înțeleg pe Maria.

Întreb în timp ce îi fac un semn discret să ne așezăm:

- Când a început?

- Acum două luni. Am încercat toate pastilele posibile. Nu fac decât să mă foiesc. .

- Acum două luni când ați lansat noul produs?

- Daaaa.. cum nu m-am găndit?

Ochii ei s-au mărit părând că mă cuprind cu totul.

-Pfaaai.. și eu combinam tot felul de pastile de somn!

Am îmbrățișat-o simțind cum corpul ei se relaxează treptat. Ca și când ar pune jos o povară.

Dar nu era suficient, mai aveam de înțeles.

- Maria, ești cu telefonul în mână și în pat, nu? Vrei să nu pierzi vreun mail important și vrei să te și deconectezi, cum crezi că faci când ești pe rețele? Și când ți se închid ochii, închizi lumina și în loc să adormi începi să devii din ce în ce mai trează. Și dacă tot ești trează începi să rulezi proiectele din timpul zilei, mai verifici o dată și apoi te gândești la ce te așteaptă a doua zi?

- Cam așa.. deși încerc să nu mă gândesc, că știu că nu e bine, nu reușesc nicicum..

- Te învăț să îți relaxezi corpul... iar mintea îl va urma.

- Am crezut că trebuie să îmi forțez mintea să nu mai am gânduri...

Am auzit fraza asta spusă de sute de ori, în mai multe feluri, dar cu aceeași speranță: te vei liniști când nu mai ai gânduri. Dincolo de faptul că să nu mai ai gânduri e o stare de Maestru, dacă în corpul tău sunt neliniști, tensiuni, răni, mesajele lor tot îți bulversează mintea, poți să te forțezi cât vrei să o controlezi.

Ocupă-te mai întâi de corp. El va fi leagănul minții.

Cum?

Eu numesc asta ,,atenție intenționată”.  Mă întreb ce vrea corpul să spună, iar eu ascult cu atenția și curiozitatea cu care ascult un prieten care mi se destăinuie.

Maria se străduia să nu aibă gânduri. Surprinzător poate, liniștea începe însă la nivel de corp: unde mai port încordarea zilei care a trecut și cum destind acel loc? Cum e maxilarul, cum sunt umerii? Stomacul?

Cum este corpul meu acum? Îl privesc ca pe un partener, sau ca pe ceva ce trebuie forțat sa fie cum vreau eu?

Am învățat-o să se relaxeze treptat, fără efort. Am scris împreună reguli de ,,bună purtare” înainte de somn.

După câteva săptămâni am reîntâlnit-o pe Maria. A zâmbit cu gura până la urechi șoptindu-mi:

-  Dorm.