Sunt lucruri care nu depind de tine.

Ele îți fură timp și energie.

Găsește chiar tu consumatorul ascuns de energie. Care dintre ele e valabil pentru tine?

1.     Viața trăită de părinții tăi.
Energia lor, felul lor de a gândi, tiparele, alegerile, rănile, ritmul.
Nu le poți schimba.
Și mai important, nu este responsabilitatea ta să o faci.

Frustrarea că ei nu sunt sau nu au fost altfel, e ca un pietroi pe care îl cari permanent.

Da, poți să te lupți cu ei, să discuți, să le explici. Poți să îi cerți și să le reproșezi că aveai nevoie să fii văzută, acceptată, iubită. Dar… dacă ei în mintea lor au fost părinți buni? Dacă ei văd sacrificiile pe care le-au făcut și de care tu nu știi? Dacă iubirea lor a însemnat că ți-au dat mâncare sau că ți-au permis să te naști? Poate cursul vieții lor ar fi fost altul dacă nu te-ar fi adus pe lume. Ar fi ales altceva. Sau pe altcineva.

Mi se întâmplă în ședințe să aud că : mi-aș fi dorit ca mama… sau tata…. Dacă ei ar fi fost altfel… Dacă și tu compari ce dai tu copilului tău cu ce ai primit tu, amintește-ți că sunt lumi diferite. Acesta e pragul de care trebuie să treci draga mea… să pornești de la cine ești azi fără să mai porți povara frustrării și a reproșului. E ușor? Nu, chiar nu e, mai ales dacă relația cu părinții a rămas conflictuală. Se poate rezolva? Da, se poateee. Nu, nu de la sine. Nu, nu de una singură. Că nici operație pe creier nu ți-ai face singură, chiar dacă ești neurochirurg. Așa că dacă te-ai hotărât, propune-ți să întâlnești exact terapeutul de care ai nevoie să te susțină, să te țină de mână până în cele mai adânci răni și să nu te lase să pleci la greu…

2.     Durerea altcuiva.
Chiar dacă alegi să te doară pentru că îl vezi pe cel drag suferind, un copil, un partener, un părinte, durerea nu se mută dintr-un corp în altul.
Nu se împarte. Nu poți să iei nici măcar o picătură din ea și să rămână cu o picătură mai puțin la celălalt.
A te consuma nu vindecă pe nimeni, doar te epuizează pe tine.
Poți iubi fără să te pierzi. Poți susține fără să te epuizezi.

E greu tare… Cred că instinctiv mamele ar prefera să le doară pe ele și nu pe copiii lor. Doar că nu se poate. Mai mult, intrând in disperare îți pierzi conexiunea cu resursele proprii. Copilul tău se va simți mai bine ocrotit în brațele tale decât simțind că vă scufundați amândoi.

 3.     Alegerile altcuiva.
Poți vedea limpede ce ar fi bine pentru cineva.
Poți ști ce ar funcționa.Din punctul tău de vedere. 😃
Dar dacă acea persoană nu e pregătită să facă pasul, energia ta se risipește în gol.
Schimbarea nu se poate face în locul cuiva.

Chiar dacă cineva va forța o alegere proprie pentru că are încredere în tine și chiar vrea să facă ce e bine, s-ar putea să nu poată susține consecințele  acelei alegeri și să simtă că a eșuat.

 4.     Lecțiile altcuiva.
Fiecare om vine cu propriile lui praguri, cu propriile lui salturi posibile.
Oricât am vrea să-i ferim pe cei dragi de disconfort, de durere, de eșec, nu este posibil.
Și nici nu este sănătos.
Lecțiile ocolite se întorc.Și de obicei se întorc mai grele.
Ce putem face este să rămânem aproape.
Să îi ținem de mână.
Să îi întărim.

Ca să treacă prin ce au de trecut și să fie bine.

Da, posibil ca primul tău impuls să fie să îi salvezi. Dar dacă nu au nevoie? Dacă au nevoie doar de un loc de siguranță în care să se încarce ca să poată traversa acea încercare?

Când renunți la ce nu depinde de tine,
îți recuperezi energia pentru ce e important:
felul în care trăiești tu.

Tu să fii opera ta de artă din această viață.